Poveşti şi poze de la Viena

Dragii mei, am revenit:). De fapt am revenit de vreo săptămână, însă la întoarcerea din concediu am fost aşteptată de un întreg haos care trebuia descurcat şi care mi-a mai mâncat câteva zile. Aşadar, cu scuzele de rigoare pentru întârziere, iată cam ce am făcut eu în concediu.

Ei bine, a fost un soi de maraton. 3 zile la Viena şi 3 zile într-un teambuilding cu colegii de muncă, plus zboruri cu avionul, dureri groaznice de picioare, arsuri de soare, vin, râsete şi mai ales peisaje fantastice.

Am avut norocul să străbat Viena la pas alături de o bună prietenă, aşa că totul a fost mult mai amuzant. Am mers până nu ne-au mai încăput picioarele în încălţări, am râs mult, am vizitat muzee şi locuri interesante, am mâncat specialităţi locale.

Câteva dintre impresiile şi ideile cu care am rămas:

– oriunde mergi există un loc din care poţi admira oraşul de la înălţime: Catedrala St. Stephen, Schönbrunn, Belvedere, roata din parcul Prater sunt câteva exemple pe care le-am testat cu ochii mei.

– vienezii ştiu foarte bine să se vândă. Indiferent dacă au sau nu ce să arate unui străin într-un loc, ei reuşesc să îl transforme într-un obiectiv turistic. Ex: Casa lui Mozart este goală. Nu conţine nimic din ce i-a aparţinut compozitorului, dar vienezii vând o poveste ambalată frumos care atrage.

– nu au magazine de handmade. Sau nu le-am găsit eu, însă oriunde mergeam vedeam doar Swarovski 😦

– în Viena bicicliştii chiar circulă pe pistele amenajate pentru ei. Şi merg cu viteză, aşa că feriţi-vă din calea lor 🙂

Dar gata cu poveştile, e timpul pentru câteva poze:

Primăria din Viena, decorată de sus până jos cu flori

Un dulap cu sertare din Muzeul de Istorie. Cunoscătorii de handmade ştiu la ce m-am gândit când l-am fotografiat 😀

Roata din parcul Prater, simbolul Vienei. Da, m-am urcat în ea, deşi am rău de înălţime. Oraşul se vede superb de sus, mai ales la apus. Iar ceea ce este interesant este că unele cabine sunt amenajate pentru cine romantice. Aviz amatorilor 🙂

Eu şi curcubeul

Eu şi portocalele. Nu am mâncat niciuna pentru că nu era permis

Gloriette, locul de unde se poate admira cel mai bine palatul Schönbrunn

Palatul Schönbrunn văzut de pe acoperişul Gloriettei

Pinguinii de care m-am îndrăgostit, la Grădina Zoologică de la Schönbrunn

Lebedele de pe Dunăre, care veneau la noi la mal precum animalele domestice. Din păcate n-am avut cu ce să le hrănesc, aşa că şi-au pierdut repede interesul pentru mine

Cam asta a fost, foarte pe scurt. Poveştile despre teambuilding sunt un secret profesional 🙂