Eram extrem de încântată pentru că am reușit să duc la bun sfârșit un proiect solicitant pentru care am avut emoții mari de tot: recondiționarea unui gramofon. Întotdeauna mi-au plăcut lucrurile vechi, iar faptul că refolosesc ceasurile vechi într-un mod care încântă (sper eu :P) e o dovadă, dar atunci am învățat cu adevărat să privesc și să mă port cu un obiect prăfuit, dar care merită să revină la adevărata lui valoare.
Și ca să vedeți că nu bat câmpii aici, iată cum au decurs lucrurile, de la gramofonul făcut bucăți la cel care lucește și redă ritmuri de altădată:
Aşa arăta gramofonul în momentul în care a ajuns la mine: bucăţele pline de praf şi rugină, care m-au speriat

Primul pas a fost curăţarea, şlefuirea şi vopsirea cutiei. Aşa arăta după primul strat de culoare

O piesă metalică înainte şi după curăţare (aici a fost treaba lui Radu, care şi-a şlefuit şi degetele până şi-a luat pielea:) )

Cutia asamblata complet şi pictată cu două straturi de culoare. Afară încă era soare şi cald şi puteam lucra pe balcon.

Produsul finit: 3 straturi de culoare, două de lac şi multe ore petrecute lângă el

Gramofonul în interior – este o adevărată piesă de muzeu, dar funcţională. Am ascultat chiar şi câteva discuri la el, iar sunetele pe care le scoate parcă m-au dus în altă lume…

Gluma de sfârşit de proiect: Bubu-câinele uriaş şi gramofonul-geamantan 😀
