Cum a fost 2012

31 12 2012

Dragilor, a mai trecut un an, și pentru mine a devenit deja un obicei să mă uit în urmă și să fac un mic bilanț an anului care tocmai se încheie. Iată cam ce am făcut eu în 2012:

– am făcut primul giveaway, care s-a bucurat de succes, iar astfel de concursuri au devenit obișnuință

– am început să lucrez cu tehnici și materiale noi (dintre toate, preferata mea este rășina)

– am încondeiat pentru prima dată ouă și cu siguranță voi mai face asta

– m-am mutat în casă nouă, cu atelier nou, cameră pentru musafiri și băut cafea și o bibliotecă mare cât un perete 🙂

am lucrat un cufăr pentru una dintre cele mai vechi și bune prietene, care s-a căsătorit în vară

am împlinit 3 anișori 🙂

– am participat la târgul care îmi e cel mai drag, I Love Handmade, am cunoscut oameni noi și frumoși

La capitolul “și altele”:

– am mers la numeroase concerte Grimus, unele dintre ele cu aventuri amuzante

– am fost într-un concediu minunat și mi-am promis că voi repeta mișcarea în fiecare an.

Sper că și anul vostru a fost cel puțin la fel de bun și plin ca al meu și mai sper ca cel ce vine să aducă numai bucurii.

La mulți ani!

IMG_4178

Advertisements




Am revenit

3 07 2012

Gata, dragilor, de astăzi sunt din nou la treabă. Atelierul este aranjat, materialele ordonate, iar ideile stau cuminți așternute pe hârtie și își așteaptă rândul la lucru 🙂

Însă recunosc, în perioada asta am trișat și am profitat de câteva zile ca să-mi încarc bateriile. Am dormit mult și am petrecut mult timp în natură. A fost un fel de întoarcere la copilărie, cu toate micile bucurii și năzbâtii ale ei: am mers până în mijlocul pădurii, am adunat fragi și le-am înșirat pe paie cu aceeași bucurie ca la 10 ani, am mers cu bicicleta pe drumuri de munte, mi-am pus flori în păr și am adunat un buchet mare-mare de margarete pentru mama, care întotdeauna mă așteaptă cu un zâmbet.

M-am simțit din nou copil. E bine acasă.

This slideshow requires JavaScript.





Încă puțin :)

26 06 2012

Bine v-am regăsit, dragilor. Vreau să știți de la început că nu am dispărut, nu am abandonat, ci m-am mutat 🙂 Așadar, Clepsidra are casă nouă și atelier (tot nou) în curs de amenajare, deci mai e puțin până mă apuc din nou de treabă, pentru că ideile și lista lucrurilor care trebuie făcute s-au adunat 😀

Sper ca peste vreo 2 zile să reușesc să termin de amenajat atelierul, dar până atunci vă arăt o mică parte din locul meu de relaxare. Yes, I’m in book heaven 😀





În amintirea bunicului

13 08 2011

Nu v-am povestit niciodată prea multe despre felul în care a luat naştere “Clepsidra”, iar o intâmplare de ieri m-a făcut să devin puţin melancolică şi să vreau să scriu asta.

Bunicul meu a fost ceasornicar. Când eram copil, îmi plăcea să merg la atelierul lui şi să îl urmăresc reparând ceasuri. Îmi explica ce face şi eram fascinată de toate rotiţele, şuruburile, arcurile, de cât de mici pot fi piesele, şi mai ales de răbdarea şi pasiunea cu care bunicul meu le mânuia. Îmi plăcea albul imaculat al mesei pe care lucra şi mirosul soluţiilor pentru curăţare, vitrina atelierului, plină cu ceasuri, şi rafturile pe care stăteau aşezate cuminţi cutiile cu piese. Când se deschidea uşa, mă aşteptam să intre cineva care aduce un ceas la reparat, dar nu era întotdeauna aşa. Atelierul bunicului era mereu vizitat de oameni care vroiau doar să stea de vorbă cu el, de prieteni vechi cu care îmi povestea amintiri din tinereţe şi care îmi spuneau cât de mult semăn cu el. Mi-am dat seama de asta când am început să fac bijuteriile steampunk. Am un sentiment de linişte şi mă relaxez complet când am pe masa de lucru un ceas şi o şurubelniţă şi îmi imaginez cum voi transforma un cadran, un mecanism sau câteva rotiţe. Când i-am arătat prima dată bunicului ce fac cu ceasurile pe care i le tot ceream a rămas uimit. Nu-i venea să creadă că cineva ar purta o bijuterie realizată dintr-un ceas vechi, dar în acelaşi timp era rândul lui să fie fascinat de ceea ce făceam eu.

Acum bunicul nu mai e, dar eu nu mă opresc. Ceasurile îmi aduc aminte de el şi fiecare lucru pe care îl fac dintr-un ceas vechi îmi dă satisfacţia pe care o avea el când un client pleca fericit din atelier cu ceasul reparat la mână.

Dar să revin la întâmplarea de ieri.

Am fost contactată de cineva care îmi promisese acum ceva timp că îmi va da câteva ceasuri. Întâlnirea cu persoana respectivă a avut loc ieri, iar cele câteva ceasuri au fost de fapt o cutie întreagă. M-am simţit ca un copil care a primit muuulte jucării noi 🙂 Ca “plată” pentru ceasuri i-am dăruit persoanei o cutie pentru bijuterii. Nu vă pot descrie bucuria pe care am avut-o când am văzut cât de bine este primit cadoul şi când munca mi-a fost denumită artă.

Eu cred că nimic nu este întâmplător. Ieri ar fi fost ziua de naştere a bunicului meu. În ziua asta eu am primit cadou o mulţime de ceasuri şi simt că am făcut cel mai potrivit dar pentru amintirea lui.





Lucruşoare uitate

21 01 2011

Zilele astea am găsit prin atelierul/dormitorul/livingul meu câteva lucruşoare pe care am omis/uitat să vi le arăt până acum. Aşa că delectaţi-vă cu ele, pentru că de săptămâna viitoare vor apărea accesorii noi, producţie 2011 😀

Colierul-stea roşu – steaua este realizată din fimo şi piese de ceas, iar mărgelele de pe lanţ sunt modelate din lut şi pictate manual

Colierul-stea albastru – steaua este realizată din fimo şi piese de ceas, iar mărgelele de pe lanţ sunt modelate din lut şi pictate manual

Cutiuţa “Time to celebrate” – pentru că tot se apropie Sfântul Valentin, cutiuţa este o gazdă perfectă pentru o bijuterie specială. Este din lemn, pictată şi lăcuită manual, decorată cu tehnica şerveţelului şi piese de ceas.

Puteţi verifica disponibilitatea şi preţurile aici.