În amintirea bunicului

13 08 2011

Nu v-am povestit niciodată prea multe despre felul în care a luat naştere “Clepsidra”, iar o intâmplare de ieri m-a făcut să devin puţin melancolică şi să vreau să scriu asta.

Bunicul meu a fost ceasornicar. Când eram copil, îmi plăcea să merg la atelierul lui şi să îl urmăresc reparând ceasuri. Îmi explica ce face şi eram fascinată de toate rotiţele, şuruburile, arcurile, de cât de mici pot fi piesele, şi mai ales de răbdarea şi pasiunea cu care bunicul meu le mânuia. Îmi plăcea albul imaculat al mesei pe care lucra şi mirosul soluţiilor pentru curăţare, vitrina atelierului, plină cu ceasuri, şi rafturile pe care stăteau aşezate cuminţi cutiile cu piese. Când se deschidea uşa, mă aşteptam să intre cineva care aduce un ceas la reparat, dar nu era întotdeauna aşa. Atelierul bunicului era mereu vizitat de oameni care vroiau doar să stea de vorbă cu el, de prieteni vechi cu care îmi povestea amintiri din tinereţe şi care îmi spuneau cât de mult semăn cu el. Mi-am dat seama de asta când am început să fac bijuteriile steampunk. Am un sentiment de linişte şi mă relaxez complet când am pe masa de lucru un ceas şi o şurubelniţă şi îmi imaginez cum voi transforma un cadran, un mecanism sau câteva rotiţe. Când i-am arătat prima dată bunicului ce fac cu ceasurile pe care i le tot ceream a rămas uimit. Nu-i venea să creadă că cineva ar purta o bijuterie realizată dintr-un ceas vechi, dar în acelaşi timp era rândul lui să fie fascinat de ceea ce făceam eu.

Acum bunicul nu mai e, dar eu nu mă opresc. Ceasurile îmi aduc aminte de el şi fiecare lucru pe care îl fac dintr-un ceas vechi îmi dă satisfacţia pe care o avea el când un client pleca fericit din atelier cu ceasul reparat la mână.

Dar să revin la întâmplarea de ieri.

Am fost contactată de cineva care îmi promisese acum ceva timp că îmi va da câteva ceasuri. Întâlnirea cu persoana respectivă a avut loc ieri, iar cele câteva ceasuri au fost de fapt o cutie întreagă. M-am simţit ca un copil care a primit muuulte jucării noi 🙂 Ca “plată” pentru ceasuri i-am dăruit persoanei o cutie pentru bijuterii. Nu vă pot descrie bucuria pe care am avut-o când am văzut cât de bine este primit cadoul şi când munca mi-a fost denumită artă.

Eu cred că nimic nu este întâmplător. Ieri ar fi fost ziua de naştere a bunicului meu. În ziua asta eu am primit cadou o mulţime de ceasuri şi simt că am făcut cel mai potrivit dar pentru amintirea lui.

Advertisements




Cutia timpului

24 06 2011

Cutia asta este una dintre favoritele mele, datorită şerveţelelor pe care le-am folosit. Cadranele de ceas îmi plac la nebunie şi îmi amintesc întotdeauna de bunicul meu, care repara ceasuri.

Cutia este realizată cu tehnica şerveţelului şi medii de crăpare şi este completată cu piese de ceas.

Dimensiuni: 14 cm x 10 cm x 7 cm

Puteţi verifica disponibilitatea şi preţurile aici.