Clepsidra pe Facebook

7 12 2011

Deși aveam de ceva timp un cont pe Facebook, pe care mulți dintre voi îmi citesc poveștile de zi cu zi, m-am decis să trec la pagină Facebook, așa că m-am mobilizat și am creat-o 🙂 O să încerc să încarc toate datele cât mai repede și promit să vă delectez cu noutăți și chiar concursuri (am o idee fixă în privința asta de ceva timp). Până atunci, dați LIKE paginii mele, dacă vă place, bineînțeles 😀

Mă găsiți AICI.





Doi ani

22 08 2011

Astăzi se împlinesc doi ani de la prima postare pe blog, şi îmi dau seama că e adevărată vorba aia: “Time flies when you’re having fun” 🙂 Timpul a zburat, eu cred că am evoluat şi abia aştept să mai descopăr şi alte tehnici, alte idei şi să mai bucur şi alţi oameni cu ceea ce fac.

Până atunci, cu poza asta a început totul:

Povestea despre cum a început am scris-o aici.

Aşadar, “La mulţi ani” Clepsidrei! 😀





În amintirea bunicului

13 08 2011

Nu v-am povestit niciodată prea multe despre felul în care a luat naştere “Clepsidra”, iar o intâmplare de ieri m-a făcut să devin puţin melancolică şi să vreau să scriu asta.

Bunicul meu a fost ceasornicar. Când eram copil, îmi plăcea să merg la atelierul lui şi să îl urmăresc reparând ceasuri. Îmi explica ce face şi eram fascinată de toate rotiţele, şuruburile, arcurile, de cât de mici pot fi piesele, şi mai ales de răbdarea şi pasiunea cu care bunicul meu le mânuia. Îmi plăcea albul imaculat al mesei pe care lucra şi mirosul soluţiilor pentru curăţare, vitrina atelierului, plină cu ceasuri, şi rafturile pe care stăteau aşezate cuminţi cutiile cu piese. Când se deschidea uşa, mă aşteptam să intre cineva care aduce un ceas la reparat, dar nu era întotdeauna aşa. Atelierul bunicului era mereu vizitat de oameni care vroiau doar să stea de vorbă cu el, de prieteni vechi cu care îmi povestea amintiri din tinereţe şi care îmi spuneau cât de mult semăn cu el. Mi-am dat seama de asta când am început să fac bijuteriile steampunk. Am un sentiment de linişte şi mă relaxez complet când am pe masa de lucru un ceas şi o şurubelniţă şi îmi imaginez cum voi transforma un cadran, un mecanism sau câteva rotiţe. Când i-am arătat prima dată bunicului ce fac cu ceasurile pe care i le tot ceream a rămas uimit. Nu-i venea să creadă că cineva ar purta o bijuterie realizată dintr-un ceas vechi, dar în acelaşi timp era rândul lui să fie fascinat de ceea ce făceam eu.

Acum bunicul nu mai e, dar eu nu mă opresc. Ceasurile îmi aduc aminte de el şi fiecare lucru pe care îl fac dintr-un ceas vechi îmi dă satisfacţia pe care o avea el când un client pleca fericit din atelier cu ceasul reparat la mână.

Dar să revin la întâmplarea de ieri.

Am fost contactată de cineva care îmi promisese acum ceva timp că îmi va da câteva ceasuri. Întâlnirea cu persoana respectivă a avut loc ieri, iar cele câteva ceasuri au fost de fapt o cutie întreagă. M-am simţit ca un copil care a primit muuulte jucării noi 🙂 Ca “plată” pentru ceasuri i-am dăruit persoanei o cutie pentru bijuterii. Nu vă pot descrie bucuria pe care am avut-o când am văzut cât de bine este primit cadoul şi când munca mi-a fost denumită artă.

Eu cred că nimic nu este întâmplător. Ieri ar fi fost ziua de naştere a bunicului meu. În ziua asta eu am primit cadou o mulţime de ceasuri şi simt că am făcut cel mai potrivit dar pentru amintirea lui.





Week-end în natură

8 08 2011

Pentru că nu mai fusesem acasă de vreo două luni şi mă temeam să nu mă dezmoştenească părinţii 😀 mi-am petrecut week-end-ul cu ei, iar tata s-a ţinut de o promisiune mai veche şi ne-a dus la Bolboci şi Padina. Drumul până acolo e spectaculos, dar şi periculos pentru gustul meu, pentru că este îngust, iar prăpastia e doar la un pas distanţă. A meritat însă frica mea până acolo: am văzut lacul Bolboci, peştera Ialomiţei şi printr-o coincidenţă fericită, o bucăţică din Padina Fest, care mi-a plăcut la nebunie. M-am revăzut acolo cu câţiva oameni pe care nu îi mai întâlnisem de ani întregi, dar frigul mi-a cam stricat planurile. Cu toate că am avut polar, glugă şi bocanci, n-am rezistat până la sfârşit afară, aşa că am ascultat concertele din maşina încălzită:)

Aa, era să uit partea care mi-a plăcut poate cel mai mult pentru că mi-a amintit de copilărie: am mâncat o mulţime de fragi, afine şi zmeură din pădure, toate cu o aromă ce nu se compară cu cea a fructelor din piaţă.

Vă las cu câteva imagini şi cu concluzia la care am ajuns o dată în plus: ţara noastră e minunată şi sunt o mulţime de locuri frumoase foarte aproape de noi. Trebuie doar să avem puţină voinţă să le vedem. Credeţi-mă, merită.





Cum a fost la I Love Handmade şi Femei pe Mătăsari

20 06 2011

Cred că weekend-ul ce tocmai a trecut a fost cel mai plin de evenimente de până acum. De ce? Păi să vă spun cam ce am făcut: sâmbătă m-am prezentat cu voioşie la I Love Handmade, unde am stat toată ziua. Seara am plecat la Femei pe Mătăsari, după care am fost luată pe sus de Andreea şi Marius şi dusă în El Grande Comandante, unde am ţopăit până la ora 3 a.m. După un somn de 3 ore, a venit ziua 2 de târg, de data asta pe Mătăsari. Apoi cam 2 ore din nou la I Love Handmade, şi la finalul serii, întâlnire cu colegi de liceu pe care nu i-am mai văzut de un an, cu multe poveşti, zâmbete, cocktailuri şi îmbrăţişări.

Dacă tot am terminat cu povestirea traseului pe care l-am urmat, să vă spun şi câteva impresii:

– I Love Handmade a fost ca de obicei, plin de prieteni dragi, vorbăreţi şi veseli care au umplut timpul, în lipsa unui număr mare de vizitatori.

– Femei pe Mătăsari a fost un eveniment care mi-a plăcut foarte mult, deşi nu am luat parte foarte intens la ceea ce s-a întâmplat acolo. Îmi place ideea organizatorilor de a schimba faţa străzii Mătăsari şi cred că au făcut o treabă excelentă, iar locuitorii străzii au fost foarte prietenoşi şi încântaţi că un asemenea eveniment s-a organizat acolo. S-a cântat, s-a dansat, s-a făcut artă în stradă, s-a jucat fotbal, s-a mers cu bicicletele, iar ceea ce mi-a plăcut cel mai mult a fost că oamenii care au venit acolo au apreciat cu adevărat ceea ce s-a întâmplat.

Dar gata cu poveştile, e timpul pentru poze 🙂

Standul Clepsidra & Glorybox

Cireşele care mi-au făcut cu ochiul tot timpul în curtea Palatului Şuţu, de îmi venea să mă urc în pom şi să le mănânc pe toate

O bucăţică din “Femei pe Mătăsari”





Paște fericit!

23 04 2011

Uite că a venit și vremea iepurașului, așa că vă doresc tuturor să aveți parte de o sărbătoare plină de bucurii alături de cei dragi vouă!

Paște fericit!!!





Cele 12 din 2010

6 01 2011

Deşi v-am spus pe scurt cum a fost anul 2010 pentru mine, acum va trebui să detaliez subiectul, pentru că am primit leapşa de la Andreea. Zice să scriu cele mai importante lucruri care mi s-au întâmplat în 2010. Aşadar, iată ce am făcut în 2010:

1. Clepsidra şi-a făcut cont pe twitter şi facebook şi a început să socializeze (ce-i drept nu atât de mult cât şi-ar dori) cu oamenii din branşă şi nu numai.

2. Am participat la muuuulte târguri de handmade (multe ediţii I Love Handmade, Rooftop Bazar, La Scena, Green Fair ) şi altele

3. Am învăţat să lucrez cu tehnica de şerveţel (Tinker m-a ajutat 🙂 ) şi odată ce am început, nu m-am mai putut opri 🙂

4. Am apărut “pe sticlă” :). În cadrul târgului I Love Handmade mi s-a luat un interviu, care însă nu mai este disponibil la ei pe site.

5. Am început să creez ceasuri funcţionale, tratându-le ca pe nişte bijuterii

6. Am început o colaborare cu magazinul online DaRecordShop, dar am mai colaborat şi cu Galeria Hora şi Unda

7. Am împlinit 25 de ani, moment de tras linii şi concluzii după o etapă a vieţii, dar şi de făcut liste pentru următoarea etapă

8. M-am convins încă o dată că bucuriile mari vin din lucrurile mărunte (un concert live fantastic – Grimus, un colier primit în dar după 1 an în care mi l-am dorit, o vorbă bună sau un zâmbet atunci când am mai mare nevoie)

9. Am descoperit că sunt capabilă să creez cu mâna mea lucruri pe care acum ceva timp nu mi-aş fi imaginat că le-aş putea face. Mama râde, spunând că m-a lovit talentul la bătrâneţe, dar eu sunt cu atât mai încântată de mine şi mai fericită când văd că un lucru făcut de mine lasă o impresie bună şi că este un cadou special.

10. M-am mutat singură, undeva unde am colţul meu pentru fiecare activitate, unde sunt liniştită şi mulţumită, şi unde îmi primesc prietenii cu drag şi prăjituri de casă (da, am început să şi gătesc şi să coc :D)

11. Mi-am făcut agendă, pentru că prea începusem să uit lucruri, dintre care unele importante. Anul ăsta îmi propun să şi scriu în ea 🙂

12. Blogul şi standul au crescut şi au devenit mai importante în viaţa mea. Şi sper că au devenit măcar puţin importante şi în viaţa celor care mă urmăresc.

Sper că nu am omis nimic important din listă. Şi ca să pun şi eu pe cineva să-şi facă bilanţul pe anul trecut, leapşa asta merge mai departe la Maria (că vreau şi părerea unei British lady) 😀





Daruri din Clepsidră la Sala Dalles

1 12 2010

Încep luna decembrie cu o veste bună 😀 Daruri din Clepsidră (mai precis cutii de bijuterii) vor putea fi găsite în perioada 2-24 decembrie la târgul de cadouri de la Sala Dalles. Unde? La standul celor de la UndA, care îmi oferă găzduire în această perioadă.

Acestea sunt cutiile pe care le găsiţi pentru început acolo, dar probabil de-a lungul acestei luni vor apărea şi altele

(Scuzaţi poza “la grămadă”, însă le-am fotografiat azi-noapte şi se pare că mi-au tremurat mâinile mai mult decât am vrut, aşa că pozele cu fiecare în parte nu au ieşit).





Clepsidra e de azi în Da Record Shop

6 10 2010

Lume, lume!!! Mare eveniment mare!!!

De astăzi câteva din produsele mele sunt şi în Da Record Shop (în categoria Da Shop), un magazin online nou-nouţ unde veţi găsi întotdeauna muzică bună şi rară în România, handmade şi artă vizuală, toate reunite sub umbrela gândită de creatorii magazinului.

Eu sunt onorată şi foarte încântată să fac parte din acest proiect, căruia îi doresc la mulţi ani şi la cât mai mulţi artişti!!!

Enjoy!





Anunţ

23 09 2010

Din păcate, nu pot ajunge mâine la târgul din Herăstrău, dar vă aştept sâmbătă şi duminică pe Insula Trandafirilor, între 10:00 şi 19:30, cu multe daruri 🙂

Mai multe detalii despre târg citiţi aici.