Weekend de relaxare

20 08 2012

Weekend-ul ce tocmai a trecut a fost unul extrem de relaxant pentru mine, după o perioadă lungă de muncă și stres. Așa că vineri am făcut cu maaare plăcere bagajul și am fugit la mare cu câțiva prieteni. I’ve had the time of my life, ca să citez o piesă pe care sigur o știți 🙂 Am stat la soare (mi-am pârlit puțin nasul cu ocazia asta:P ), m-am plimbat pe malul mării, am mâncat pentru prima dată fructe de mare și am țopăit în Vamă. Acolo am dat și peste Bogdan și Cristi de la Grimus, despre care știți din postări anterioare cât de mult îmi plac. Am stat puțin de vorbă cu ei și cu cățelușa Rama, and they made my night 🙂

Weekend-ul meu a fost, într-un cuvânt, minunat 🙂

Până atunci, vă las cu câteva poze, așa, să vă relaxați și voi puțin.

This slideshow requires JavaScript.

P.S.: Nu uitați de CONCURS! Mai sunt două zile în care vă puteți înscrie.

Advertisements




B’estfest cu aventuri

9 07 2012

Săptămâna trecută m-am hotărât să merg la festivalul B’estfest în ziua de vineri. Urma să cânte trupa mea preferată de pe la noi, Grimus, și era cam singura ocazie să-i văd vara asta, așa că decizia a fost ușor de luat. În plus, concert Garbage, așa că distracția era garantată. Zis și făcut: am mers acolo cu o prietenă (cu autobuzul special RATB, de la Aviatorilor până pe islazul comunei Tunari).

Concertul Grimus a fost absolut minunat. A fost prima dată când i-am văzut cântând pe o scenă în aer liber și au fost grozavi ca de obicei. La ei se vede de fiecare dată bucuria cu care cântă și faptul că ceea ce fac le este drag. Bogdan nu s-a putut abține și a coborât de câteva ori printre noi, a cântat alături de noi, a dansat cu o domnișoară, iar eu am poza asta 😀

Concertul Garbage a fost cum m-am așteptat: profesionist. Iar Shirley Manson este fascinantă… Din păcate pozele mele cu ei nu au ieșit.

Însă adevărat aventură a început pentru noi la finalul evenimentului, adică pe la 2 A.M., când am decis să plecăm spre locul de unde trebuia să luăm autobuzul înapoi spre București. Doar că, pe întuneric, am greșit drumul și am ajuns pe cel ocolitor. După ceva dezbateri, am decis să ne întoarcem la festival. Acolo, oamenii de la pază ne-au spus că drumul pe care mergeam este cel bun, așa că am luat-o înapoi. Și drumul șerpuia, și mașini nu mai treceau, și câmpul era din ce în ce mai înfricoșător. Noroc cu luna plină și cu lanterna mea breloc de la Decathlon, care au mai făcut ceva lumină, că nu ajungem și cu vreun picior rupt.

După vreo 20 de minute de mers și multă frică pe care niciuna nu o recunoștea pe moment, am ieșit la drumul mult dorit, dar bineînțeles în partea opusă față de locul în care trebuia să ajungem. Bucuroase că mergem pe asfalt și că există iluminat public, am fost îndrumate de doi polițiști rutieri să mergem în centrul comunei, de unde urma să fim luate de deja faimosul autobuz. Dar ghici ce: șoferul autobuzului nu a vrut să oprească să ne ia. Rezultatul: nervi, înjurături, și decizie să mergem pe jos până la stația de plecare, ce nu părea departe. Era de fapt la vreo 4 km distanță, bineînțeles tot pe câmp. De data asta am oprit un taxi, al cărui șofer nu voia să ne ia, deși mergea în același loc ca și noi. După muncă de convingere, ne-am urcat în mașină și am ajuns la punctul de plecare al autobuzului, cu o întârziere de vreo oră și hainele gri de praf.

Aici am dat de “organizarea” celor de la RATB și B’estfest. Deși cred că erau peste 500 de oameni când am ajuns noi, venea câte un autobuz la fiecare jumătate de oră. Normal, în primul autobuz nu ne-am putut urca, iar viitorul nu părea prea promițător. Fiind deja ora 3, ne întrebam dacă o să trimită autobuze până transportau pe toată lumea. Din fericire, a apărut un maxi taxi în care am reușit să ne urcăm, iar la ora 4, după transpirație ca în saună plus înghesuială ca în conservă, am ajuns la Aviatorilor, unde am strigat “civilizațieeeee”. Da, după întâmplări ca cea prin care am trecut ajungi să te simți bine departe de casă, dar totuși într-un loc în care măcar știi că poți explica unui taximetrist cum să ajungă.

Nu vă pot spune cu câtă bucurie m-am aruncat în pat, la ora 5, gândindu-mă până la urmă cu zâmbetul pe buze la ce s-a întâmplat. Dar am un mare minus pentru organizarea transportului, și cred că alte cel puțin 500 de persoane sunt de aceeași părere cu mine. Nu știu nici până acum cum au reușit ceilalți să plece de acolo, din mijlocul câmpului. În concluzie, dragi organizatori de festival, pe viitor asigurați transport civilizat dacă mai faceți evenimente la care accesul este dificil. Și poate semnalizați cumva drumurile, pentru că nu am fost singurele care s-au rătăcit așa. Am mai întâlnit 3 persoane care au pățit același lucru ca și noi, pentru simplul motiv că cele două drumuri nu erau marcate în niciun fel. Un indicator cu “pe aici, băi” ar fi făcut o treabă perfectă.





Cele 12 din 2010

6 01 2011

Deşi v-am spus pe scurt cum a fost anul 2010 pentru mine, acum va trebui să detaliez subiectul, pentru că am primit leapşa de la Andreea. Zice să scriu cele mai importante lucruri care mi s-au întâmplat în 2010. Aşadar, iată ce am făcut în 2010:

1. Clepsidra şi-a făcut cont pe twitter şi facebook şi a început să socializeze (ce-i drept nu atât de mult cât şi-ar dori) cu oamenii din branşă şi nu numai.

2. Am participat la muuuulte târguri de handmade (multe ediţii I Love Handmade, Rooftop Bazar, La Scena, Green Fair ) şi altele

3. Am învăţat să lucrez cu tehnica de şerveţel (Tinker m-a ajutat 🙂 ) şi odată ce am început, nu m-am mai putut opri 🙂

4. Am apărut “pe sticlă” :). În cadrul târgului I Love Handmade mi s-a luat un interviu, care însă nu mai este disponibil la ei pe site.

5. Am început să creez ceasuri funcţionale, tratându-le ca pe nişte bijuterii

6. Am început o colaborare cu magazinul online DaRecordShop, dar am mai colaborat şi cu Galeria Hora şi Unda

7. Am împlinit 25 de ani, moment de tras linii şi concluzii după o etapă a vieţii, dar şi de făcut liste pentru următoarea etapă

8. M-am convins încă o dată că bucuriile mari vin din lucrurile mărunte (un concert live fantastic – Grimus, un colier primit în dar după 1 an în care mi l-am dorit, o vorbă bună sau un zâmbet atunci când am mai mare nevoie)

9. Am descoperit că sunt capabilă să creez cu mâna mea lucruri pe care acum ceva timp nu mi-aş fi imaginat că le-aş putea face. Mama râde, spunând că m-a lovit talentul la bătrâneţe, dar eu sunt cu atât mai încântată de mine şi mai fericită când văd că un lucru făcut de mine lasă o impresie bună şi că este un cadou special.

10. M-am mutat singură, undeva unde am colţul meu pentru fiecare activitate, unde sunt liniştită şi mulţumită, şi unde îmi primesc prietenii cu drag şi prăjituri de casă (da, am început să şi gătesc şi să coc :D)

11. Mi-am făcut agendă, pentru că prea începusem să uit lucruri, dintre care unele importante. Anul ăsta îmi propun să şi scriu în ea 🙂

12. Blogul şi standul au crescut şi au devenit mai importante în viaţa mea. Şi sper că au devenit măcar puţin importante şi în viaţa celor care mă urmăresc.

Sper că nu am omis nimic important din listă. Şi ca să pun şi eu pe cineva să-şi facă bilanţul pe anul trecut, leapşa asta merge mai departe la Maria (că vreau şi părerea unei British lady) 😀





Cu întârziere, despre Grimus

19 11 2010

Poate că în mod normal nu aş mai scrie despre ceva dacă au trecut mai mult de 24 de ore, dar despre Grimus trebuie să scriu, nu mă pot abţine. Miercuri am fost pentru prima dată la un concert de-al lor şi am păţit exact ca Andreea prima dată când i-a văzut live. Am rămas cu gura căscată la propriu. Au fost momente în care nu-mi puteam opri picioarele să se mişte pe ritmul muzicii lor, momente în care mă uitam tâmp spre scenă, dar cele mai multe momente au fost cele în care mă întrebam prin ce truc poate Bogdan, solistul lor, să scoată acele sunete. Nu-mi venea să cred că sunt reale. Iar cover-ul lor după “Crazy” m-a dat gata definitiv. Nu mă pot declara încă fan, pentru că este prea mult, dar spun cu mâna pe inimă că voi merge la orice concert de-al lor mai prind 😀

Vă las cu melodia care m-a fascinat