2011, cu bune și cu rele

31 12 2011

2011 a fost un an extrem de plin, atât cu lucruri bune, cât și cu unele mai puțin bune, însă din fiecare am învățat câte ceva.

– Clepsidra a început anul în forță și a participat la un concurs organizat de Diva Hair și la unul organizat de Feminis, despre care v-am povestit și v-am rugat să mă votați aici și aici

am făcut pentru prima dată mărțișoare, și mi-a plăcut tare mult. Au ieșit vesele, vesele

– am început să lucrez cu rășină, iar ideile au apărut una după alta

– am început să lucrez mai multe cadouri personalizate, pe care le-am făcut cu mare drag și despre care am aflat că au fost primite cu încântare și apreciate

– am participat la muuulte ediții I Love Handmade, dar și la prima ediție Femei pe Mătăsari, care a fost o experiență inedită pe care sper să am ocazia să o repet

am fost la Viena, alături de o prietenă bună care m-a alergat timp de trei zile prin tot orașul. La final nu mai puteam să calc, însă a meritat tot efortul. Drept urmare, mi-am propus ca în fiecare an să fac astfel de escapade în diferite locuri din lume. Încă mă gândesc unde voi merge în 2012. Sugestii?:)

– Clepsidra a împlinit doi ani de existență, pe parcursul cărora am învățat multe lucruri, atât despre handmade, cât și despre prieteni, oameni și minunea pe care un lucru realizat cu propriile mâini o poate face.

– am fost promovată la locul de muncă 🙂

– am început colaborarea cu un prieten ceasornicar, care face minunățiile de ceasuri funcționale fără cadran 🙂

– am recondiționat un gramofon, și sunt foarte mândră de rezultat. V-am spus povestea lui aici.

– am pierdut doi oameni care au însemnat enorm pentru mine, pentru că m-au crescut și m-au ajutat să devin omul care sunt astăzi: bunicul ceasornicar și bunica din partea tatălui. Nu este zi în care să nu mă gândesc la ei și la cât de mult i-aș vrea înapoi.

– nu am avut timp să fac tot ceea ce mi-am propus, nu am avut timp suficient pentru familia și prietenii mei, nu am avut timp pentru iubire, nu am avut timp pentru mine

– am avut multe dezamăgiri din partea unor oameni de la care nu mă așteptam și pe care îi consideram prieteni. Prietenii adevărați se numără pe degete, dar reușesc să fie acolo când am nevoie.

Nu vă dezvălui planurile pentru 2012, pentru că sunt multe și dezordonate în mintea mea. Sper doar ca anul care vine să aibă cât mai multe lucruri bune și cât mai puține rele.

Voi să aveți parte de tot ceea ce vă doriți și să fiți zâmbitori în noul an. La mulți ani!

Advertisements




Poveşti şi poze de la Viena

22 07 2011

Dragii mei, am revenit:). De fapt am revenit de vreo săptămână, însă la întoarcerea din concediu am fost aşteptată de un întreg haos care trebuia descurcat şi care mi-a mai mâncat câteva zile. Aşadar, cu scuzele de rigoare pentru întârziere, iată cam ce am făcut eu în concediu.

Ei bine, a fost un soi de maraton. 3 zile la Viena şi 3 zile într-un teambuilding cu colegii de muncă, plus zboruri cu avionul, dureri groaznice de picioare, arsuri de soare, vin, râsete şi mai ales peisaje fantastice.

Am avut norocul să străbat Viena la pas alături de o bună prietenă, aşa că totul a fost mult mai amuzant. Am mers până nu ne-au mai încăput picioarele în încălţări, am râs mult, am vizitat muzee şi locuri interesante, am mâncat specialităţi locale.

Câteva dintre impresiile şi ideile cu care am rămas:

– oriunde mergi există un loc din care poţi admira oraşul de la înălţime: Catedrala St. Stephen, Schönbrunn, Belvedere, roata din parcul Prater sunt câteva exemple pe care le-am testat cu ochii mei.

– vienezii ştiu foarte bine să se vândă. Indiferent dacă au sau nu ce să arate unui străin într-un loc, ei reuşesc să îl transforme într-un obiectiv turistic. Ex: Casa lui Mozart este goală. Nu conţine nimic din ce i-a aparţinut compozitorului, dar vienezii vând o poveste ambalată frumos care atrage.

– nu au magazine de handmade. Sau nu le-am găsit eu, însă oriunde mergeam vedeam doar Swarovski 😦

– în Viena bicicliştii chiar circulă pe pistele amenajate pentru ei. Şi merg cu viteză, aşa că feriţi-vă din calea lor 🙂

Dar gata cu poveştile, e timpul pentru câteva poze:

Primăria din Viena, decorată de sus până jos cu flori

Un dulap cu sertare din Muzeul de Istorie. Cunoscătorii de handmade ştiu la ce m-am gândit când l-am fotografiat 😀

Roata din parcul Prater, simbolul Vienei. Da, m-am urcat în ea, deşi am rău de înălţime. Oraşul se vede superb de sus, mai ales la apus. Iar ceea ce este interesant este că unele cabine sunt amenajate pentru cine romantice. Aviz amatorilor 🙂

Eu şi curcubeul

Eu şi portocalele. Nu am mâncat niciuna pentru că nu era permis

Gloriette, locul de unde se poate admira cel mai bine palatul Schönbrunn

Palatul Schönbrunn văzut de pe acoperişul Gloriettei

Pinguinii de care m-am îndrăgostit, la Grădina Zoologică de la Schönbrunn

Lebedele de pe Dunăre, care veneau la noi la mal precum animalele domestice. Din păcate n-am avut cu ce să le hrănesc, aşa că şi-au pierdut repede interesul pentru mine

Cam asta a fost, foarte pe scurt. Poveştile despre teambuilding sunt un secret profesional 🙂