Teaser – colecţia cu răşină

M-am întors din vacanţă, care a fost extrem de relaxantă, dar şi prea scurtă faţă de cât aş vrea eu să ma odihnesc. Am totuşi mai multă energie decât înainte, aşa că astăzi sper să vă stârnesc curiozitatea cu un teaser pentru o nouă colecţie. Recent am reuşit să fac rost de răşină şi m-am jucat puţin cu ea. Sunt fascinată şi încântată de ce a işit până acum şi abia aştept să vă arăt toate bijuteriile noi 🙂

Până atunci, o imagine, ca să vă faceţi o idee. Aştept feedback 😀

Din nou vacanţă :)

Dap, dragilor, sunt din nou în vacanţă, de data asta ca să mă relaxez şi să-mi încarc bateriile 🙂

Revin pe 29 august, cu forţe proaspete.

Doi ani

Astăzi se împlinesc doi ani de la prima postare pe blog, şi îmi dau seama că e adevărată vorba aia: “Time flies when you’re having fun” 🙂 Timpul a zburat, eu cred că am evoluat şi abia aştept să mai descopăr şi alte tehnici, alte idei şi să mai bucur şi alţi oameni cu ceea ce fac.

Până atunci, cu poza asta a început totul:

Povestea despre cum a început am scris-o aici.

Aşadar, “La mulţi ani” Clepsidrei! 😀

Cadoul pentru Maria

Maria este de fapt Luminiţa, cea mai bună prietenă a mea, care şi-a dorit de mult timp cercei şi broşă cu camee. Dorit şi făcut 🙂 Şi ca să fie cadoul complet, am făcut şi o cuţiuţă specială pentru noile ei bijuterii.

În amintirea bunicului

Nu v-am povestit niciodată prea multe despre felul în care a luat naştere “Clepsidra”, iar o intâmplare de ieri m-a făcut să devin puţin melancolică şi să vreau să scriu asta.

Bunicul meu a fost ceasornicar. Când eram copil, îmi plăcea să merg la atelierul lui şi să îl urmăresc reparând ceasuri. Îmi explica ce face şi eram fascinată de toate rotiţele, şuruburile, arcurile, de cât de mici pot fi piesele, şi mai ales de răbdarea şi pasiunea cu care bunicul meu le mânuia. Îmi plăcea albul imaculat al mesei pe care lucra şi mirosul soluţiilor pentru curăţare, vitrina atelierului, plină cu ceasuri, şi rafturile pe care stăteau aşezate cuminţi cutiile cu piese. Când se deschidea uşa, mă aşteptam să intre cineva care aduce un ceas la reparat, dar nu era întotdeauna aşa. Atelierul bunicului era mereu vizitat de oameni care vroiau doar să stea de vorbă cu el, de prieteni vechi cu care îmi povestea amintiri din tinereţe şi care îmi spuneau cât de mult semăn cu el. Mi-am dat seama de asta când am început să fac bijuteriile steampunk. Am un sentiment de linişte şi mă relaxez complet când am pe masa de lucru un ceas şi o şurubelniţă şi îmi imaginez cum voi transforma un cadran, un mecanism sau câteva rotiţe. Când i-am arătat prima dată bunicului ce fac cu ceasurile pe care i le tot ceream a rămas uimit. Nu-i venea să creadă că cineva ar purta o bijuterie realizată dintr-un ceas vechi, dar în acelaşi timp era rândul lui să fie fascinat de ceea ce făceam eu.

Acum bunicul nu mai e, dar eu nu mă opresc. Ceasurile îmi aduc aminte de el şi fiecare lucru pe care îl fac dintr-un ceas vechi îmi dă satisfacţia pe care o avea el când un client pleca fericit din atelier cu ceasul reparat la mână.

Dar să revin la întâmplarea de ieri.

Am fost contactată de cineva care îmi promisese acum ceva timp că îmi va da câteva ceasuri. Întâlnirea cu persoana respectivă a avut loc ieri, iar cele câteva ceasuri au fost de fapt o cutie întreagă. M-am simţit ca un copil care a primit muuulte jucării noi 🙂 Ca “plată” pentru ceasuri i-am dăruit persoanei o cutie pentru bijuterii. Nu vă pot descrie bucuria pe care am avut-o când am văzut cât de bine este primit cadoul şi când munca mi-a fost denumită artă.

Eu cred că nimic nu este întâmplător. Ieri ar fi fost ziua de naştere a bunicului meu. În ziua asta eu am primit cadou o mulţime de ceasuri şi simt că am făcut cel mai potrivit dar pentru amintirea lui.

Week-end în natură

Pentru că nu mai fusesem acasă de vreo două luni şi mă temeam să nu mă dezmoştenească părinţii 😀 mi-am petrecut week-end-ul cu ei, iar tata s-a ţinut de o promisiune mai veche şi ne-a dus la Bolboci şi Padina. Drumul până acolo e spectaculos, dar şi periculos pentru gustul meu, pentru că este îngust, iar prăpastia e doar la un pas distanţă. A meritat însă frica mea până acolo: am văzut lacul Bolboci, peştera Ialomiţei şi printr-o coincidenţă fericită, o bucăţică din Padina Fest, care mi-a plăcut la nebunie. M-am revăzut acolo cu câţiva oameni pe care nu îi mai întâlnisem de ani întregi, dar frigul mi-a cam stricat planurile. Cu toate că am avut polar, glugă şi bocanci, n-am rezistat până la sfârşit afară, aşa că am ascultat concertele din maşina încălzită:)

Aa, era să uit partea care mi-a plăcut poate cel mai mult pentru că mi-a amintit de copilărie: am mâncat o mulţime de fragi, afine şi zmeură din pădure, toate cu o aromă ce nu se compară cu cea a fructelor din piaţă.

Vă las cu câteva imagini şi cu concluzia la care am ajuns o dată în plus: ţara noastră e minunată şi sunt o mulţime de locuri frumoase foarte aproape de noi. Trebuie doar să avem puţină voinţă să le vedem. Credeţi-mă, merită.

Ceasuri de vară

V-am spus că vara este anotimpul meu preferat? Ador căldura (chiar şi canicula), soarele, fructele şi legumele, florile şi tot ce are legătură cu anotimpul vacanţelor 🙂

Şi pentru că mă gândesc deja la a doua vacanţă din acest an, am făcut câteva ceasuri vesele care să îmi arate cât timp mai am până la noua rundă de relaxare.

Ceasul cu gerbera galbenă

Ceasul cu flori de cireş

Ceasul deşteptător

Un clasic – Marilyn Monroe

Detalii:

dimensiune ceasuri: diametru = aprox. 2,5 cm, lungime lanţ = aprox. 45 cm

Puteţi verifica disponibilitatea şi preţurile aici.